Cu lacrimi ascunse şi un plâns mut de durere, ţara îl petrece în ultimul drum pe Gheorghe Ionescu, care s-a dus în Legiunea Cerească, senin, drept şi demn, aşa cum a trăit. Pentru tinerii naţionalişti, casa lui devenise un loc unde găseau mereu răspunsuri şi primeau o ciudată energie moralizatoare.

Pe el soarta l-a înzestrat cu un har deosebit. Reuşea să schimbe oamenii dintr-o privire şi două cuvinte. Despre Căpitan spunea: „Omul acesta a zguduit societatea romanescă din temelii. Era de o forţă spirituală deosebită. Eu n-am mai întâlnit în viaţa mea un om cu atâta forţă. Lângă el te simţeai puternic”. Boala îl ţintuise în pat, dar în ochi purta accesaşi lumină.

S-a născut în a patra zi de decembrie a anului 1915, la Roşiorii de Vede. 20 de ani din viaţă i-a petrecut prin temniţe. Primi cinci, pentru că s-a împotrivit lui Antonescu, restul, pentru că regimul comunist s-a temut de puterea spirituală a legionarilor în rândul cărora se formase ca om. Prea multă suferinţă pentru un om a cărui singură armă a fost iubirea, după cum chiar el spunea: „Mişcarea Legionară ne-a învăţat să iubim necondiţionat omul, indiferent de originea lui”. Odată cu venirea comuniştilor s-a ascuns prin ţară. Şi ani la rând le-a trebuit comuniştilor să-l prindă. Şi nu l-ar fi prins, dacă dorul de casă nu l-ar fi mânat înapoi la Roşiorii de Vede.

Şi-n temniţă, chinuit în celulă l-a găsit pe Dumnezeu. „Am supravieţuit pentru că m-am rugat la Dumnezeu. Da, l-am găsit şi în închisoare, nu numai în Biserică.”

După decretul de eliberare din ’64, a fost obligat să se stabilească la Braşov. A lucrat ca fotograf, pentru că vremurile nu i-au permis să se ocupe de plantele pe care le studiase la Şcoala Superioară de Horticultură din Bucureşti. Şi deşi regimul îl supraveghea atent, niciodată nu a încetat să simtă şi să trăiască în spirit legionar. La Braşov s-a înconjurat de tineri, pe care i-a atras prin discursul său simplu, dar cu har. Avea mereu un aer vesel. Şi oricât de posac ai fi fost, uitai tot răul de faţă cu el.

A fost un model care a inspirat prin modestia sa mai multe generaţii de tineri, care acum spun cu durere: „Rămas bun, drag camarad!”.

SLUJBA DE ÎNMORMÂNTARE VA FI SĂVÂRŞÂTĂ MIERCURI, 14 IULIE ÎN CIMITIRUL BISERICII “SCHIMBAREA LA FAŢĂ” DIN BRAŞOV (ASTRA – MICŞUNICA).